https://soundcloud.com/lina-toma/de-ce-e-bine-sa-ti-monitorizezi-fericirea

“Pentru a trăi o viață bună nu este suficient să înlături ceea ce nu merge bine.”

Asta spune Mihaly Csikszentmihalyi, unul dintre fondatorii principali ai Psihologiei Pozitive.

Până acum nu mult timp, eram convinsă că fericirea este rezultatul absenței fricii. Scoate, observă, rezolvă, transformă tot ce-ți produce disconfort și starea de bine își va face apariția în mod natural și fără niciun efort. Credeam că fericirea este o stare la care putem ajunge dacă înlăturăm obstacolele emoționale și cognitive. Astăzi știu că procesul de introspecție și abordarea constructivă față de probleme sunt necesare, însă nu suficiente.

Să începem.

Psihologia Pozitivă este o ramură activă a științei care cercetează lucrurile pozitive pe care avem nevoie SA LE ADĂUGĂM în viețile noastre pentru ca acestea să fie mai bune.

Să adăugăm. Dar ce? Să fie vorba despre un pozitivism forțat?

Sau există o modalitate prin care să adăugăm ceva și în același timp să rămânem cu picioarele pe pământ și să ne păstram realismul și obiectivitatea?

Se pare că da.

Primul lucru pe care îl afli despre Psihologia Pozitivă este că nu reprezintă o abordare abstractă prin care îți mobilezi mintea cu informații teoretice. Chris Peterson, unul dintre membrii activi ai acestei ramuri, spune că nu este vorba despre un sport pentru spectatori pasivi ci, mai degrabă, despre un proces experiențial în care e necesar mai mult decât o implicare strict cognitivă.

Până aici sună foarte bine.

Care este primul pas?

Să înțelegem care este diferența dintre o emoție pozitivă și una negativă și care sunt efectele acestora pe termen lung.

EMÓȚIE, emoții, s. f. Reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate.

Așa cum apare și în definiția oferită de DEX, emoția, de cele mai multe ori, nu se experimentează doar la nivel mental. Corpul nostru o oglindește.

Dacă îți cer să te gândești la una dintre cele mai neplăcute trăiri din viața ta și dacă ți-aș cere să-mi dai câteva detalii, -să-mi spui unde erai când s-a întâmplat, cu cine erai și să-mi povestești ce s-a întâmplat și apoi ți-aș cere să-mi spui care sunt schimbările în corpul tău-, cu siguranță ai putea să-mi spui că-ți bate inima mai repede, că ești încordat, că poate ai început să respiri mai intens, că poate ți-a venit să plângi sau că poate te-ai înroșit.

Iar dacă ți-aș cere să te gândești la una dintre situațiile cele mai frumoase din viața ta, poate că reacția fizică ar fi că ai zâmbi, că ți-ai schimba poziția corpului, ți s-ar descreți fruntea, te-ai relaxa, etc.

Emoția, adeseori, are un efect vizibil în corpul nostru. Nu este o experiență privată și pur cognitivă.

Și este acest efect vizibil identic pentru toți?

Nu. Fiecare situație este unică din punct de vedere perceptual. Nu toți ne simțim la fel într-un context X și nu toți vom răspunde la fel. Fiecare dintre noi are un bagaj personal și cultural diferit. Putem spune că, la acest nivel, este ca și cum fiecare personă de pe acest pământ vorbește o limbă -emoțională- diferită care poate împărtăși asemănări cu alta, dar niciodată nu va fi la fel.

Așadar, din punct de vedere științific, emoția nu este ceva ce se trăiește doar în cap, ci și în corp, și aceste efecte vizibile depind de felul în care percepem lumea.

Cu toții vedem realitatea printr-o sumedenie de lentile subiective.

Dacă lentila pe care o porți acum este condiționată de URĂ, totul se va vedea prin filtrul acestei emoții. Vei fi atent mai mult la situațiile în care aceasta este prezentă. Dacă stai toată ziua cu o perechi de ochelari la ochi care au dioptrii mai mari decât ai nevoie, vei vedea totul mult mai mare decât este și, cu siguranță, la finalul zilei vei avea o durere de cap destul de serioasă. Are sens, nu?

Fizic vorbind, emoția negativă este reprezentată prin expresii faciale specifice care sunt recunoscute la nivel universal -respingere, frică, agresivitate, rușine- și toate, într-un grad condiționat de intensitate și context, afectează sistemul nervos autonom și, mai exact, știm că activează sistemul nervos simpatic -luptă sau fugă-.

Emoția pozitivă, în schimb, nu este atât de diferită în ceea ce privește exprimarea fizică. Toate stările pozitive au în comun zâmbetul Duchenne, cel în care colțul gurii se ridică și mușchii din jurul ochilor se contractează făcându-ți obrajii să se ridice.

Atât emoția pozitivă, cât și cea negativă, ne afectează comportamentul și această trăsătură este singura asemănare între cele două.

Psihologia pozitivă spune că aceste stări -pozitive sau negative- au efecte pe termen lung. Se creează o spirală, un efect contagios, o predispoziție.

Când emoția este negativă, în corp se eliberează epinefrină și norepinefrină. Acești doi neurotransmițători sunt responsabili pentru mărirea presiunii sângelui, activarea principalilor mușchi care ne pregătesc să luptăm sau să fugim, dezactivarea circuitelor neuronale care nu sunt esențiale și inabilitatea de a gândi creativ și flexibil.

Corticosteroizii sunt alți neurotransmițători care apar în situații de stres. Aceștia pun în pericol sănătatea sistemului imunitar, inhibează crearea de noi neuroni și stimulează în exces vechile conexiuni neuronale care, inevitabil, ajung să se deterioreze.

Putem să anticipăm efectul pe termen lung, corect?

Nu încape îndoială cu privire la efectele emoțiilor negative, însă cum stau lucrurile când vine vorba de efectele celor pozitive? Există și acolo un efect secundar, o predispoziție?

Răspunsul este că da. Psihologia pozitivă ne spune că emoțiile pozitive nu sunt doar plăceri de moment.

Știm că, în oameni, există o tendință naturală către negativitate și antropologii justifică acest lucru prin prisma evoluției. Străbunii noștri au avut nevoie de ea pentru a face față pericolului. Supraviețuiau doar cei care erau tot timpul în alertă. Noi moștenim această tendință dar, obiectiv vorbind, condițiile nu mai sunt aceleași. Stresul apare în situații în care nu există un pericol real.

Înseamnă acest lucru că nu mai avem nevoie de situații în care să se activeze sistemul nostru nervos simpatic? Nu. Încă mai avem nevoie de el când traversăm strada și mașina nu pare să frâneze sau când ne aleargă un câine.

Emoțiile negative au fost necesare pentru a ajunge unde suntem.

Însă, putem spune același lucru despre emoțiile pozitive? Au avut acestea un rol la fel de important pentru străbunii noștri? Cercetătorii spun că da.

Pentru a înțelege de ce e bine să ne simțim bine- și de ce a fost bine și pentru omul peșterii-, vom analiza 10 emoții pozitive ținând cont de:

• care sunt circumstanțele care le creează
• cum interpretăm circumstanța care le generează
• în ce fel ne modifică comportamentul și înspre ce acțiune ne direcționează
• care sunt efectele pe termen lung

1. Bucurie

Atunci când se întâmplă ceva neașteptat, iar noi ne simțim în siguranță, devenim veseli și jucăuși, iar prin această experiență putem să învățăm modalități noi prin care să conectăm cu ceilalți.

2. Recunoștință

Este o emoție mai puțin sonoră care apare atunci când ceva bun se întâmplă în viața ta sau în societate. Tendința este a da înapoi, de a împărtăși creativ, de pay it forward. Ne simțim inspirați să fim blânzi sau generoși.

3. Linișite- serenitate

Ești mulțumit și satisfăcut cu ceea ce ți se întâmplă și ți-ar plăcea să te bucuri mai des de astfel de momente. Nu există acțiune, nu dorești să modifici în niciun fel trăirea. Este vorba despre un moment în care savurezi clipa și înțelegi mai bine care sunt prioritățile tale.

4. Interes.

Traiești o situație în care te simți în siguranță, dar în care există o doză de noutate. Siguranța te face să vrei să explorezi, să fii curios.

5. Speranță

Apare în situațiile care nu sunt tocmai pozitive. Atunci când te aștepți la ce este mai rău, dar speri că totul va fi bine. Speranța te face să fii rezistent în fața problemelor și, uneori, te poate ajuta să găsești o soluție. Stimulează capacitatea de a fi inventiv.

6. Mândrie

Ai făcut ceva bine sau cineva din preajma ta sau cineva pe care tu admiri a avut un rezultat pozitiv. Mândria față de îndeplinirea unei acțiuni ne ajută să visăm lucruri mărețe și ne motivează.

7. Amuzament

O situație în care există o atitudine mai puțin formală și care te face să râzi și să conectezi cu ceilalți.

 8. Inspirație

Atunci când vezi pe cineva excelând și te simți inspirat să excelezi și tu.

 9. Uimire

Ceva care te faci să-ți schimbi percepția și te ajută să integrezi eficient noutatea.

 10. Iubire

Atunci când oricare dintre emoțiile de mai sus este împartășită și experimentată cu altcineva.

TEORIA MĂRIRII PERCEPȚIEI ȘI A CONSTRUIRII DE RESURSE PE TERMEN LUNG

Așa cum fiecare emoție negativă are un efect diferit și ne condiționează să acționăm într-o direcție -atac, fugă, luptă, respingere, izolare- care se rezumă la dorința evolutivă de a supravietui, și emoțiile pozitive au diferite “gusturi” și dinamici care, de asemenea, ne vor îndrepta spre un comportament specific.

Întrebarea este dacă acest comportament generat de o trăire pozitivă are într-adevăr o valoare și un efect dincolo de plăcerea experimentată în momentul în care aceasta are loc.

Emoțiile negative apar atunci când avem nevoie să reacționăm, să ne protejăm într-un moment specific, însă cele pozitive au rolul de a ne pregăti pentru reacțiile din viitor. Putem spune că emoția negativă este utilă în prezent și emoția pozitivă este utilă în viitor.

Benefiicile celei negative sunt prezente Acum, iar cele ale emoției pozitive sunt vizibile Mâine.

Barbara Friedrickson, președinta Asociației Internațională de Psihologie Pozitivă, este cea care a dezvoltat Teoria măririi percepției și a construirii de resurse pe termen lung, rezultat a multor studii, prin care a dovedit că emoția pozitivă are rolul de a ne mări cunoașterea senzorială și cognitivă în momentul în care experimentăm emoția și de a ne ajuta să construim resurse benefice nouă pe termen lung.

Însă, nu trebuie să pierdem din vedere că așa cum nici singurul morcov pe care l-ai mâncat săptămâna trecută nu te va face sănătos, nici emoția pozitivă izolată nu îți va oferi avantaje vizibile. Este nevoie de un antrenament pentru a menține și hrăni în mod constant și persistent trăirile pozitive.

Nu este suficient cu eliminarea problemelor. Ceea ce rămâne după detofixierea emoțională nu va ajuta să echilibreze balanța.

Barbara spune că trebuie să devenim grădinari emoționali. Scoatem buruienile, dar este important să nu uităm că trebuie, în primul rând, să îngrijim ceea ce crește în grădina noastră. Această analogie ne arată că, de fapt, este mult mai important să fii atent la ce vrei să crească, corect?

Tendința către negativitate este o realitate care se poate atenua dacă învățăm să savurăm și să dăm prioritate momentelor pozitive.

Rick Hanson, neuropsiholog și autor al cărții Creierul lui Buddha, spune că savurarea și integrarea conștientă a acestor trăiri creează noi rețele neuronale, ajutându-ne să ne modificăm creierul în beneficiul nostru. Dacă Mama Natură ne-a “dat” obiceiul de a fi negativiști, noi putem să formăm unul nou pentru a fi pozitivi. Unul nu-l elimină pe celălat, însă echilibrul dintre cele două face diferența.

CARE ESTE VALOAREA EMOȚIEI POZITIVE?

Așadar, de ce e bine să ne simțim bine?

Am spus că emoțiile negative au rolul adaptativ de a ne ajuta să reacționăm în fiecare moment în care ne simțim în pericol, făcându-ne să ne reducem percepția la ce se întâmplă într-o situație specifică. Atenția și energia noastră sunt centrate pe supraviețuirea organismului.  Învățăm să recunoaștem circumstanțele în care există pericol și ne aducem aminte să le evităm pe viitor. Pui ixuri roșii pe harta ta mentală ca să știi unde nu trebuie să te întorci.

Dintr-un punct de vedere evolutiv, putem spune că emoțiile pozitive nu i-au ajutat pe străbunii noștri să supraviețuiască, însă i-au ajutat să genereze resurse pentru a se dezvolta și evolua. Emoția pozitivă este bifa verde din harta mentală la care vrei să te mai întorci.

Percepția oamenilor se mărește atunci când aceștia experimentează trăiri pozitive. Chiar dacă suntem obișnuiți să credem că stresul este benefic gândirii creative pentru că ne face să găsim soluții mai repede, pe termen lung, această abordare nu are niciun sens. Stresul ne face să reacționăm la ceea ce se întâmplă acum, iar emoția pozitivă creează o predispoziție în care gândirea creativă apare fără nevoia de a fi stimulați de situații urgente.

Să ne gândim la toate examenele pe care l-am dat de-a lungul vieții noastre și în care am fost presați de timp și rezultate. Chiar dacă am reușit să le luăm, câte informații pe care atunci le-am învățat au mai rămas în mintea noastră?

Psihologia Pozitivă, dar și Neuroeducația -ramură care afirmă că emoția pozitivă este secretul învățării eficiente și de durată- susțin ineficacitatea stresului în procesul de învățare. Să ne amitim că învătare nu înseamnă doar acumularea de informații descriptive, ci și integrarea unui obicei nou. Învățarea este procesul prin care are loc o schimbare fie la nivel cognitiv, comportamental sau emoțional. Șansele de succes sunt mult mai mari când există emoție pozitivă în joc.

Isen, un alt cercetător în domeniu, arată prin studiile sale că atunci când oamenii se simt bine, în siguranță, gândirea lor devine flexibilă, deschisă spre noi informații, creativă și integrată.

Chiar dacă emoția pozitivă este o experiență scurtă și volatilă, atunci când este stimulată să apară des, are un efect pe termen lung. În ciuda faptului că, inițial, experiența pozitivă este percepută ca fiind o activitate edonistă -să te bucuri- în același timp se construiesc resurse fizice, intelectuale, psihologice și sociale.

IPOTEZA PRIN CARE EMOȚIA POZITIVĂ O ANULEAZĂ PE CEA NEGATIVĂ

Dacă emoțiile negative ne îngustează percepția și cele pozitive ne-o măreșc, atunci există posibilitatea ca cele pozitive să atenueze sau chiar să le anuleze pe cele negative.

Emoțiile negative au un efect fiziologic legat de activitatea sistemului nervos autonom. Inima bate mai repede, respirație este mai intensă. Corpul se pregătește pentru a supraviețui.

Emoțiile pozitive, în schimb, ne calmează, ne relaxeză ceea ce poate indica o reducere sau o reparare a efectelor de luptă, fugă sau atac.

Un scor de 3 la 1, în care 3 se referă la numărul de experiențe pozitive și 1 la numărul celor negative, poate să fie ecuația matematică care atunci când este aplicată în viața de zi cu zi, poate aduce schimbări majore în felul în care trăim.

Dar pentru a ține acest scor, trebuie să faci ceva. Zi de zi. Trebuie să monitorizezi- să urmărești cu atenție- micro momentele pozitive pe care le trăiești de-a lungul zilei.

Idei. Folosește un jurnal în care să scrii, în fiecare seară, ce te-a făcut să zâmbești, față de ce simți recunoștință, ce a mers bine, ce a fost bun la gust, la pipăit, la mirosit, la vedere. 🙂

Nu-ți place să scrii și telefonul tău este un prieten de nedespărțit? Folosește Instagram. Păstrează momentele frumoase care te inspiră, te fac să zâmbești sau motivează. Devino un colecționar de fericire. 🙂

Monitorizarea fericirii este efortul conștient și voluntar al omului modern împotriva tendinței evolutive de a fi negativist.